Wow! Atâtea situații mi - au trecut prin fața ochilor citind acest text! Întotdeauna am socializat/ dialogat destul de greu. Pentru că oarecum mi s - a inoculat ideea că nu sunt destul de bună, nu am nu știu ce de zis, nu este prea important ce aș putea zice...etc... Nu s-au schimbat prea multe până acum în ceea ce mă privește. Îmi dau seama că exact din cauza pauzelor pe care le făceam, ezitarea de care dădeam (dau) dovadă în momentul în care începeam sa zic ceva, nesiguranța mea, am evitat multe conversații și cred ca evit în continuare. În trecut mă judecam pentru asta. Acum efectiv nu mi se mai pare important ce are celălalt de spus. Fără a desconsidera. Poate pentru că de nenumărate ori, conversațiile la care am luat parte aveau loc într-un mod superficial. Se discută generalități...vremea... Etc. De foarte puține ori interlocutorul se lasă "dezgolit de cuvinte" și tot de foarte puține ori ii pasă cu adevărat de ceea ce are celălalt de spus. Exact ca în postarea de mai sus : vorbim, dar nu spunem nimic. Mult zgomot pentru nimic.
Și eu am observat chestia asta: când nu mai cauți să fii interesant pentru celălalt, ci doar să fii tu, dialogul ori moare repede, ori devine cu adevărat interesant. A doua variantă e rară, dar există.
Wow! Atâtea situații mi - au trecut prin fața ochilor citind acest text! Întotdeauna am socializat/ dialogat destul de greu. Pentru că oarecum mi s - a inoculat ideea că nu sunt destul de bună, nu am nu știu ce de zis, nu este prea important ce aș putea zice...etc... Nu s-au schimbat prea multe până acum în ceea ce mă privește. Îmi dau seama că exact din cauza pauzelor pe care le făceam, ezitarea de care dădeam (dau) dovadă în momentul în care începeam sa zic ceva, nesiguranța mea, am evitat multe conversații și cred ca evit în continuare. În trecut mă judecam pentru asta. Acum efectiv nu mi se mai pare important ce are celălalt de spus. Fără a desconsidera. Poate pentru că de nenumărate ori, conversațiile la care am luat parte aveau loc într-un mod superficial. Se discută generalități...vremea... Etc. De foarte puține ori interlocutorul se lasă "dezgolit de cuvinte" și tot de foarte puține ori ii pasă cu adevărat de ceea ce are celălalt de spus. Exact ca în postarea de mai sus : vorbim, dar nu spunem nimic. Mult zgomot pentru nimic.
Și eu am observat chestia asta: când nu mai cauți să fii interesant pentru celălalt, ci doar să fii tu, dialogul ori moare repede, ori devine cu adevărat interesant. A doua variantă e rară, dar există.
În germană avem deja un verb special pentru asta. Deseori aud “lässt du mich bitte ausreden?“ - adică „îmi permiți te rog să termin de vorbit?”