As aminti aici excelenta carte a Edithei Eva Eger, "Alegerea", unde fosta dansatoare inchisa la Auschwitz-ului spune ca supravietuitorul nu se victimizeaza, nu se caină cu vesnica intrebare "De ce mi se intampla doar mie?" - ci se intreaba obiectiv (apropo de acceptarea despre care vorbeai in articolul anterior): "OK, asa stand lucrurile, ce-i de facut mai departe?"
Nu pot da decât o inimioara, din păcate!
Asta nu-i articol, e lecție de bun simț!
Like he said!
As aminti aici excelenta carte a Edithei Eva Eger, "Alegerea", unde fosta dansatoare inchisa la Auschwitz-ului spune ca supravietuitorul nu se victimizeaza, nu se caină cu vesnica intrebare "De ce mi se intampla doar mie?" - ci se intreaba obiectiv (apropo de acceptarea despre care vorbeai in articolul anterior): "OK, asa stand lucrurile, ce-i de facut mai departe?"
Toți idolătrireză reziliența ca pe o virtute, dar uită un detaliu: supraviețuitorii adevărați nu au 'alegere'.
Super! Intotdeauna calea de mijloc e solutia! Echilibrul si bunul simt.
Adevărat grăiești!
Super