Libertatea de exprimare nu e despre a fi de acord
E despre a proteja dreptul de a fi greșit
De ce ne temem atât de mult să greșim în public?
Imaginează-ți o lume în care fiecare cuvânt pe care-l pronunți este supus unei aprobări universale.
Unde orice opinie divergentă este înăbușită în numele „corectitudinii”.
Unde nu poți să te înșeli, să experimentezi, să provoci, pentru că cineva, întotdeauna, va considera că ai greșit.
Aceasta nu este libertate. Este tirania consensului.
Și totuși, asta cerem zi de zi, când cerem ca vorbele să fie „safe”, când pedepsim gândirea eronată în loc să o corectăm, când transformăm dezbaterea într-o competiție de virtuți.
Durerea adevărată nu este că oamenii spun lucruri greșite, ci că am uitat de ce libertatea de exprimare există: pentru a ne proteja chiar și atunci când greșim.
Libertatea nu e un premiu pentru cei care gândesc „corect”
Societățile libere nu s-au născut din acordul unanim.
S-au născut din conflicte, din argumente proaste, din erezii care, la un moment dat, s-au dovedit adevărate.
A interzice o opinie pentru că este „periculoasă” sau „imorală” este un joc de risc: cine decide care sunt limitele? Tu? Guvernul? Majoritatea?
Istoria arată că cel mai periculos lucru nu este vocea disidentă, ci hubrisul celor care cred că dețin monopolul adevărului.
Dreptul de a greși este cel mai important drept al omului
Aici e provocarea pe care ți-o propun: poți să-ți imaginezi o viață în care nu ai voie să te înșeli? În care fiecare propoziție e măsurată cu pâlnia ortodoxiei?
Nu ai fi om, ai fi o marionetă.
Libertatea de exprimare nu este despre a avea dreptate, este despre a avea dreptul să cauți adevărul, chiar dacă, pe drum, spui prostii.
Cei mai mari inovatori, artiști, lideri au avut idei absurde înainte de a avea unele geniale.
Dacă le tăiam microfonul la prima greșeală, progresul s-ar fi oprit.
Cum rezolvăm problema? Prin curajul de a tolera prostia
Soluția nu e să cenzurăm, ci să construim o cultură care răspunde la argumente slabe cu argumente mai bune.
Să învățăm să ascultăm chiar și atunci când ne revoltă ce audim.
Pentru că într-un mediu unde doar „adevărul” permis poate fi rostit, nimeni nu mai are voie să descopere ceva nou.
Următorul pas?
Folosește libertatea cu responsabilitate, dar apără-o cu îndârjire.
Când auzi o opinie idioată, nu cere tăcerea. Cere dovezi. Argumentează.
Câștigă prin idei, nu prin silențiere.
Libertatea de exprimare nu este un spațiu sigur.
Este un ring de box în care adevărul iese la suprafață doar prin luptă.
Și dacă vrei o lume mai bună, trebuie să lași oamenii să dea pumni în aer până o găsesc.